Camera Consultantilori Fiscali cere clarificări cu privire la ambiguitățile și neconcordanțele semnalate în prevederile legale privind sistemul e-Factura, obligatoriu de utilizat începând cu 1 ianuarie 2024 în relația B2B

Având în vedere termenele stabilite prin Legea 296/2023, privind obligativitatea utilizării sistemului RO e-Factura în relația business-to-business, inclusiv pentru PFA, ca urmare a solicitărilor primite din partea membrilor săi, Camera Consultanților Fiscali (CCF) a elaborat un document adresat Ministerului Finanțelor prin care solicită acestuia clarificări cu privire la unele probleme legate de facturarea în sistemul RO e-Factura. Problemele ridicate denotă faptul că Legea care ar trebui să stabilească modul de utilizare al noului sistem, nu este completă în privința detaliilor aplicării acesteia.
În documentul elaborat de către CCF pot fi identificate patru teme majore:

1. Problema emiterii în sistemul RO e-Factura a facturilor care cuprind și elemente în afara sferei TVA
   Respectarea regulilor instituite de Ordonanța de urgență nr. 120/2021, impune ca structura facturii electronice (fișierul de tip XML) să respecte, printre altele, specificațiile tehnice şi de utilizare a elementelor de bază ale facturii electronice, aşa cum sunt prevăzute în standardul european SR EN 16931-1.
   Respectarea acestor specificații pare să genereze dublarea facturilor care conțin atât operațiuni taxabile sau scutite de TVA, cât și operațiuni care nu fac obiectul TVA (în afara sferei TVA), emise de către contribuabili în situații cum sunt următoarele:
   - facturarea contravalorii tichetelor de masă (operațiune care nu face obiectul TVA) și a comisionului pentru emiterea tichetelor (operațiune taxabilă);
   - facturarea serviciului de restaurant și a bacșișul aferent (pentru un singur bon fiscal/factură);
   - facturarea prestărilor de servicii sau a livrărilor de bunuri și a garanției de bună execuție aferente;
   - facturarea serviciilor de cazare și a taxei hoteliere colectate de prestator în numele instituției publice locale; - facturarea consumului de apă și a taxei municipale de apă uzată colectată de distribuitorul de utilități în numele instituției publice locale;
   - facturarea de către prestatorul de servicii de telefonie a tarifului pentru abonament împreună cu posibile penalități datorate de consumator etc.
   Având în vedere cele de mai sus, respectarea specificațiilor prevăzute în standardul european SR EN 16931-1, conduce la emiterea a două facturi pentru operațiuni de tipul celor exemplificate mai sus (operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA și operațiuni care nu fac obiectul TVA): o primă factură pentru operațiunea taxabilă (i.e. contravaloarea apei potabile consumate/contravaloarea comisionului emitere tichete masă/contravaloarea serviciului de restaurant..., etc.), care va conține identificatorul de TVA al Vânzătorului; și o a doua factură pentru operațiunea care nu face obiectul TVA (i.e. contravaloare taxă municipală apă uzată/contravaloare tichete masă/contravaloare bacșiș..., etc.), care nu va conține identificatorul de TVA al Vânzătorului, deși entitatea emitentă a facturii este înregistrată în scop de TVA în România.

2. Problema emiterii de facturi în sistemul RO e-Factura de către persoanele impozabile care au codul de TVA anulat de organele fiscale
   Se precizează că în acest moment legislația nu prevede dacă persoanele impozabile care au codul de TVA anulat de organele fiscale au sau nu obligația de a emite facturi cu TVA pentru operațiunile taxabile.
   Solicitarea este de a indica dacă aceste persoane vor avea obligația de a emite facturi în sistemul RO e-Factura și, în cazul unui răspuns pozitiv, ce cod al categoriei de TVA (S – Cotă normală/redusă sau O – Nu face obiectul TVA) va fi folosit de către furnizor/prestator pentru generarea facturii electronice, astfel încât aceasta să fie validată de sistem

3. Problema emiterii de facturi de către beneficiar în numele și în contul furnizorului sau de către un terț
   Documenul CCF observă că în cadrul specificațiilor tehnice nu se regăsesc reguli specifice/termeni operaționali specifici pentru situațiile în care, conform prevederilor Codului fiscal, facturile sunt emise de beneficiar/sau de un terț în numele și în contul furnizorului/prestatorului în baza unui acord semnat în prealabil sau în urma unei notificări adresate organului fiscal competent. Astfel, se solicită a se indica dacă facturile electronice (fișierele de tip XML) pot fi emise de beneficiari/terți în numele și în contul furnizorilor/prestatorilor, iar în cazul unui răspuns pozitiv, care sunt specificațiile tehnice pe care o astfel de factură electronică va trebui să le respecte și care este modalitatea efectivă de transmitere a unei astfel de facturi.

4. Problema amenzii aplicabile beneficiarului, persoană impozabilă stabilită în România, egală cu cuantumul TVA înscrisă într-o factură emisă de un operator economic stabilit în România, care este primită și înregistrată de beneficiar altfel decât prin intermediul sistemului RO e-Factura, amendă care este considerată a avea un caracter disproporționat în raport cu scopul urmărit
   CCF consideră că, din perspectiva juridică, este rezonabil și corect, ”să fie sancționată fapta, indiferent de suma facturată, cu o amendă al cărei cuantum se stabilește în funcție de împrejurările și circumstanțele săvârșirii acesteia, respectiv gradul de pericol social al faptei, așa cum de altfel prevede și principiul general reglementat în materie contravențională (art. 5 din OG 2/2001). Ori în cazul de față, amenda aplicată beneficiarului este proporțională cu suma facturată de furnizor, prin urmare nu se sancționează fapta ci mai degrabă este reglementat un altfel de mecanism care poate induce ideea eronată că TVA nu este deductibilă.”
   În situația în care această prevedere va fi păstrată, CCF înțelege din textul de lege că amenda va fi aplicabilă oricărei persoane impozabile, indiferent dacă este mică întreprindere sau o persoană înregistrată în scopuri de TVA, ceea ce desigur este de natură să aducă prejudicii majore micilor întreprinderi pentru care conformarea fiscală este mai dificilă, dacă se are în vedere accesul la digitalizare și capacitatea redusă a acestora de a aloca resursele materiale și umane pe care le impune conformarea fiscală în situația prezentată.
   De asemenea, în cazul persoanelor care au drept de deducere integral, măsura constituie o dublă sancțiune. Pe de o parte, coroborând prevederile nou introduse de la 1 iulie 2024 cu cele din Codul fiscal, s-ar putea interpreta că acestea sunt private de dreptul de deducere a TVA (chiar dacă vor îndeplini condițiile de fond pentru exercitarea acestui drept, conform jurisprudenței constante a CJUE). Dacă aceștia nu vor deduce TVA, vor fi dublu sancționați și prin aplicarea amenzii egale cu valoarea TVA înscrisă în factură (plecând de la presupunerea că au primit o factură cu TVA, dar nu prin intermediul sistemului RO e-Factura). Se subliniază totuși că dreptul de deducere nu poate fi condiționat numai de conținutul facturii sau de modul ei de transmitere de către furnizor, respectiv de primire de către beneficiar, întrucât aceasta ar contraveni flagrant jurisprudenței CJUE.

În finalul documentului se amintește că ar fi necesară și o comunicare oficială din partea Ministerului Finanțelor, înainte ca aceste prevederi să intre în vigoare, pentru a preveni orice interpretări contrare sensului avut în vedere de legiuitor și jurisprudenței CJUE.

Conținutul integral al documentului adresat Ministerului Finanțelor, poate fi consultat aici.